Mahlabul (numit si mahlep, mahalep, mahlepi, mahalab) ca si condiment, este miezul samburelui fructului de visin turcesc,fruct inchis la culoare,cu forma ca de cireasa. Este foarte cunoscut in tarile arabe dar si in Asia Rasariteana, sau de Vest,fiind foarte popular in bucataria libaneza,dar si in cea armeana.Este totusi putin cunoscut in Europa Centrala sau de Nord. Aroma sa este dulce si se foloseste mai mult la patiseria si panificatie, dar si la mancaruri in India.In bucataria mediteraneeana se folosete mai mult la panificatie,in Grecia este primul condiment care se foloseste la prepararea cozonacilor numiti tsoureki.
Mastiha s-a folosit intens in antichitate la prepararea mancarurilor si, mai ales a deserturilor carora le confera o aroma subtila de cedru. Chiar si in zilele noastre, prestioasa rasina se folosete la prepararea deserturilor atat in Grecia, cat si in tarile orientale. Astfel, putem gasi o renumita inghetata cu mastiha, produse de patiserie, bauturi racoritoare dar si tsoureki (un fel de cozonac grecesc). Cercetari de data recenta au confirmat ca mastiha contine antioxidanti si are proprietati antibacteriale si antifungice, poate ajuta in controlarea nivelului colesterolului si poate ajuta in lupta impotriva infectiiilor si a bolilor digestive. In industria cosmetica, mastiha se foloseste la fabricarea produselor cu arome naturale (parfumuri, sapunuri, sampoane, lotiuni, pasta de dinti). Mastiha este unul dintre zecile de ingrediente atent selectionate si masurate, folosite de Biserica Ortodoxa la prepararea Sfantului Mir.
Un aspect foarte interesant este acela ca, desi arborele mastiha poate fi intalnit din Maroc pana in Peninsul Iberica, din Turcia pana in Iran, insula Chios este singurul loc unde acest acesta produce cea mai pura rasina.
Puteti citi mai multe despre mastiha, aici.
Punem toata faina intr-o oala mare. Facem o gaura in mijloc, adaugam drojdia facuta bucatele si apa calduta. Amestecam putin, acoperim cu putina faina si lasam la crescut, la loc caldut si ferit de curent. Eu aprins cuptorul la 50 de grade si am pus oala acolo. Am acoperit-o cu un prosop si am lasat-o jumatate de ora.
In acest timp, am batut zaharul cu untul si vanilia.
Cand compozitia a devenit moale si spumoasa, am adaugat ouale pe rand, mixand continuu. Am adaugat apoi, mastic si mahlab.
Am scos oala cu faina si drojdia din cuptor, am adaugat unul si coaja de portocala si am framantat cu mana pana cand aluatul nu s-a mai lipit de oala.
Am lasat 1 ora si jumatate sa creasca aluatul. (tot la cuptor, la 50 de grade, acoperit cu prosop)
Am impartit aluatul in 8 parti egale si am impletit 2 cozonaci.
I-am pus in tava de la cuptor, pe care am tapetat-o cu hartie de copt, i-am uns cu ou si i-am bagat iar in cuptor, la crescu. I-am lasat aprox 35 de minute, dupa care am dat cuptorul la 180 de grade si i-am copt pt aprox 30 de minute.
Este un cozonac pufos, se rupe fasii si este foarte aromat. Probabil ca puteti folosi acest aluat (fara mastic si mahlab) si la prepararea cozonacului romanesc.
